Recenzii

Recenzie Podul de lut de Markus Zusak

Titlu : Podul de lut

Autor:  Markus Zusak

Nr. pagini: 562

An apariție: 2019

Editură: RAO

Disponibilă: aici!

Podul de lut a scriitorului Markus Zusak este o carte atât de încărcată emoţional încât sincer nu ştiu cu ce să încep. Îmi place stilul scriitorului deoarece nu ne oferă poveşti simple, ci cărţi cu încărcătură emoțională, ce ni se dezvăluie treptat pe parcursul cărţii.

Oamenii, se formează în viaţă, în funcţie de persoanele în viaţa cărora sunt, fără ca măcar să îşi dea seama, de cele mai multe ori şlefuiţi, de fiecare interacţiune în parte, de fiecare cuvând, gest, zâmbet sau încruntare, oricât de banale sau accidentale ar părea.

Podul de lut este o carte tip puzzle, o carte concepută în opt părţi, fiecare parte fiind o piesă în sine, ce ne va face treptat să înţelegem de ce familia Dunbar, mai exact cei cinci băieţi ai familiei, au ajuns aici şi trăiesc aşa.

Prima parte a cărţii începe cumva banal, o zi toridă de vară, un personaj misterios numit ucigaşul, o ceată de băieţi gălăgioşi ce par puşi pe rele, un catâr încăpăţănat. Cumva sunt prezentate un amalgam de personaje într-un peisaj banal şi nu înţelegi de ce şi cum. De fapt, scriitorul ne oferă astfel prima piesă, ne oferă o imagine a vieţii din prezent a băieţilor Dunbar, un amalgam de idei, gânduri, fără a oferi totuși informaţii concrete, ci cumva doar intrigându-ne.

Cea de-a doua parte a cărţii ne oferă imagini din trecut, copilăria şi evoluţia mamei băieţilor Penny Dunbar. Suntprezentate imagini din trecutul mamei, prin ochii lui Clay, băiatul ce va trebui să ia o decizie.

„Era prins undeva în mijlocul curentului- de a distruge tot ce avea, de a deveni tot ce simţea nevoia să fie- şi trecutul, tot mai aproape, se prăvălea asupra lui.”

A treia parte îl prezintă pe capul familiei, Michael Dunbar, tatăl băieţilor, din copilărie și până îşi întemeiază o familie împreună cu Penny. Per ansamblu, o relatare a vieții acestui personaj, în note deosebit de interesante.

Partea a patra a cărţii completează imaginea familiei Dunbar, apariţia băieţilor, greşelile părinţilor, iubirea, unirea şi viaţa în comun. Numai că uneori viaţa nu este atât de simplă, într-o clipă se poate schimba. Care va fi oare elementul perturbator?

Primele patru părţi ale romanului ne oferă prezentul şi imagini din trecut fără a înţelege de ce s-a ajuns la ruptura aceasta între tată şi băieţi pe când ultimele patru patru ne dezvăluie schimbarea destinului, deciziile grele pe care persoanjele sunt nevoite să le ia, durerea, deznădejdea, pierderea şi încercarea găsirii unui echilibru precar în această familie.

„E interesant de fapt, dacă stai să te gândeşti, atmosfera dintre taţi şi fii- şi mai ales dintre acesta şi acesta. Sunt sute de gânduri pentru fiecare cuvânt rostit- asta dacă este vreunul rostit. Clay o simţise desosebit de puternic în ziua accea şi în zilele care se înşiruiseră după ea. Din nou, avea atâtea lucruri pe care să i le spună lui. Erau seri în care venea să vorbească şi apoi se retrăgea, cu inima bătându-i tare, înapoi în dormitor.”

În ultimele patru părţi ale cărţi veţi afla de ce băieţii au ajuns singuri fără nimeni, de ce ucigaşul are nevoie să creeze un pod, de ce apelează la copii, cine va accepta să îl ajute şi cum de Michael Dunbar a ajuns să fie numit Ucigaş. De asemenea, autorul pune accent pe „de ce un pod și ce semnifică el?”. E oare mai mult decât o simplă pasarelă peste o apă?

De ce Markus Zusak şi-a intitulat cartea Podul de lut? Am stat şi m-am gândit iniţial că poate pentru că Clay înseamnă lut în engleză şi să se lege de numele băiatului. Nu, nu, părerea mea este că scriitorul ne oferă o analogie- un pod, podul prieteniei, se construieşte pe bucăţi, bucăţi ce trebuie să se asambleze perfect pentru a oferi podului rezistenţă pentru a dura în timp. La fel şi relaţiile umane se formează din bucăţele distincte, în timp, bucăţele ce se asamblează şi formează individul din prezent. Cartea este despre relaţiile umane, despre cum funcționează acestea şi despre reconstituirea relaţiilor de familie. Este despre cum deciziile noastre ne pot afecta viaţa noastră cât şi pe a celor din jurul nostru. În fond, este o carte despre realitate.

Mi-a plăcut să citesc cum Penny, fiind bolnavă de cancer în fază terminală, nu se plânge, ci oferă fiecăruia dintre copiii săi o amintire de neuitat, o amintire ce îi va ghida şi în anii următori, fiindcă boala nu o definește, iar condiția sa de mamă este mai presus decât orice altceva. L-am iubit pe Clay pentru profunzimea gândurilor sale despre povara ce o va purta ani de zile, despre iubirea şi grija pentru fiecare dintre fraţii săi, l-am adorat pentru deciziile luate, pentru gesturile sale mărunte, dar mai ales pentru faptul că alege să spună adevărul chiar dacă asta îl doare. E onest și în ciuda a ceea ce pot crede ceilalți, rămâne 100% sincer. Carey este fata care mi-a atins inima, pentru că nu fuge de băieţii neîngrijiţi şi răi din vecini, ci vede dincolo de aparenţe şi hainele rupte, vede sufletul lor şi le oferă prietenia şi iubirea ei. Ea este cea care îi va oferi lui Clay motivaţia de a merge mai departe indiferent de obstacolelce ce îi ies în cale.

„Podul acela va fi făcut din tine însuţi.”

Cartea este o carte despre familie, un roman ce nu este accesibil tuturor deoarece fiind o carte tip puzzle nu ţi se dezvăluie încă de la început, iar unor cititori li se poate părea greoaie. Dar eu am adorat-o, pentru că este o carte îcărcată de exemple de viaţă, despre cum are importanţă comunicarea între membri unei familii. Este cartea ce ne pune pe tavă o lecţie de viaţă dincolo de povestea unei familii. Dacă aţi mai citit Markus Zusak şi nu vă este teamă de cărţile cu mesaje ascuns şi cărţile ce se dezvăluie treptat, eu v-o recomand cu mare drag.

Nu este o carte uşoară, dar este o carte excelentă!

Please follow and like us:

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *