Recenzii

Recenzie Parada de Paşte de Richard Yates

Titlu: Parada de Paşte

Autor: Richard Yates

Anul apariţiei: 2016

Editura: Litera

Număr de pagini: 240

Disponibilă: aici!

*Recenzie*

Iniţial m-au atras coperta şi descrierea cărţii. Bănuiam că e o poveste tipică de dragoste a secolului XX, având ca eroine două surori. M-am înşelat. E mult mai mult de atât. Acţiunea se desfăşoară în America anilor 1920-1970, în jurul familiei Grimes. Este prezentată povestea vieţii lui Emily, mezina familiei.

Emily şi Sarah au fost crescute de mamă, după ce aceasta a decis să divorţeze de tatăl lor. Pookie nu reuşeşte să păstreze un job prea mult timp, fapt pentru care cele trei se mută extrem de des şi fetele se au, în principal, ca prietene doar una pe cealaltă. Sunt detaliate întâmplări semnificative ale copilăriei surorilor. Cred că majoritatea celor care avem fraţi, am făcut fel de fel de năzbâtii împreună cu ei. Mie mi s-au trezit amintiri drăguţe citind.

De mică, Emily nutrea o invidie şi o apreciere faţă de sora ei. Sarah era frumoasa familiei, avea o relaţie specială cu tatăl lor şi întotdeauna obţinea ceea ce îşi dorea. Sentimentele se amplifică atunci când, la vârsta de 19 ani, Sarah decide să se căsătorească. Emily era şi ea îndrăgostită de Tony.

Mezina primeşte o bursă integrală la facultate şi îşi concentrează atenţia asupra carierei. Odată cu trecerea timpului, trec nenumăraţi bărbaţi prin viaţa lui Emily, însă ea nu se simte împlinită alături de vreounul dintre aceştia.

“- Nu ţi-a trecut prin minte că aş putea fi un pic geloasă?

– Mm, a făcut el. Nu, realitatea e că nu mi-a trecut prin minte. Şi nici nu pricep. Cum poţi să fii geloasă pentru ceva care a fost în trecut?

– Of, Howard. Haide, zău aşa, nu se poate. Cum ar fi dacă m-aş apuca şi eu să ridic în slăvi minunatele şi nemaipomenitele calităţi ale diferiţilor bărbaţi pe care i-am cunoscut?”

Relaţia surorilor se degradează cu fiecare an, ajungând să se întâlnească doar cu ocazia sărbătorilor familiale. Un eveniment neprevăzut le dă şansa celor două femei să discute deschis şi să reia legătura. Ele nu ştiu însă că fiecare şi-ar fi dorit să ducă viaţa celeilalte.

Ambele fac alegeri greşite, care le vor aduce până la urmă regrete. Nu consider că divorţul părinţilor este cauza eşecurilor copiilor. În schimb, dezinteresul total al acestora faţă de soarta sufletelor cărora le-au dat viaţă contribuie la formarea lor ca viitori adulţi.  

Emily are un profil psihologic complex. Ea este o femeie rece şi afirmă în repetate rânduri că nu ştie să iubească, însă demonstrează adesea contrariul. Rănile copilăriei îşi pun amprenta asupra omului adult, motiv pentru care relaţiile sale interpersonale sunt afectate. Se consideră superioară din punct de vedere intelectual mamei şi surorii ei, dar, în acelaşi timp, este geloasă pe simplitatea în care trăieşte Sarah.

“Un lucru întristător, pe care Emily l-a învăţat în facultate, a fost să se simtă mai inteligentă decât sora ei. Se simţise mai inteligentă decât mama ei, de ani de zile, dar asta era altceva; când s-a întâmplat la fel în raport cu Sarah, a simţit că trădase o încredere.”

Sarah este femeia gospodină tipică. Fermecătoare în tinereţe, lasă totul în urmă pentru a se dedica familiei. Copiii şi soţul ocupă primele poziţii în viaţa sa, renunţând la orice pentru a-l mulţumi pe cel din urmă. Aşa cum Emily are dificultăţi de relaţionare, Sarah se agaţă de o căsnicie defectuoasă ce îi dă iluzia fericirii.

Am fost plăcut surprinsă să descopăr similarităţile vestimentaţiei secolului trecut cu ceea ce noi considerăm în prezent ca fiind “fashion”. Nu suntem tocmai unici în această privinţă, deşi nu ne place să recunoaştem. Se pare că e adevărată sintagma “istoria se repetă”.

“ – … Nu, dar cu cât îmbătrânesc mai mult, spunea Marty – şi bagă de seamă, cred că mai am poate cel mult vreo cincisprezece  ani , cu cât îmbătrânesc mai mult, stau şi mă gândesc. Adică, îi vezi pe puştanii ăştia din ziua de azi, cum umblă pletoşi, cu jeanşii jerpeliţi, cu capul plin de idei ţicnite, şi spune-mi, ce ştiu ei? Am dreptate? Efectiv, ce ştiu ei?”

Mi-a plăcut francheţea cu care este scris romanul. Ştim cu toţii că perfecţiunea există numai în dicţionar, iar autorul a reuşit să ilustreze foarte bine acest lucru. Nu este una dintre acele poveşti sentimentale care nu-ţi mai dau voie să laşi serveţelul din mână. Nicidecum. Deşi este vorba de o dramă, faptele sunt expuse pur şi simplu. Cititorul este lăsat să îşi formeze propriile convingeri despre întâmplări, nefiind influenţat în vreun fel.

Poate părea o poveste fadă, însă nu e deloc aşa. Drama existenţială a personajelor te pune în situaţii nebănuite, care inevitabil vor pune nişte semne de întrebare legate de propria persoană. Ce înseamnă viaţa, de fapt?…

Dana Mierluț

Eu sunt Dana și am 23 de ani în buletin, dar vreo 12 dacă ne luăm după minte, voce și înfățișare. Detalii!
Legat de partea profesională, sunt absolventă a Facultății de Științe Economice din Oradea și actuală masterandă. Numerele ar putea fi viața mea, însă, din fericire, cărțile nu le dau voie. Sunt o visătoare incurabilă în timpul liber, ca să nu mai spun zăpăcită și prietenoasă. Dacă nu sunt plecată la vreun proiect de voluntariat sau internship/curs, cel mai probabil mă găsiți cu o carte în mână. Îmi place și să scriu, fie că e vorba de recenzii, de povești sau de orice îmi trece prin minte.

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *