Recenzii

Recenzie *Orb în noapte* de Ragnar Jonasson

  • Titlu: Orb în noapte
  • Autor: Ragnar Jonasson
  • An apariție: 2019
  • Nr. pagini: 224
  • Editura: Crime Scene Press
  • Disponibila: aici!

Iată încă un thriller nordic care a reușit cu ușurință să mă prindă în mrejele lui. Recunosc că apetitul pentru astfel de lecturi mi-a fost deschis de Jussi Adler-Olsen prin cartea *Camera groazei*. Iar acesta continuă să mă convingă că nordicii au un talent înnăscut pentru acest gen destul de complicat de creat.

Te-ai întrebat vreodată ce se află în spatele ușilor închise și al spatele zâmbetelor aparent fericite, în spatele imaginii unui cuplu perfect?

Cartea reușește să abordeze genul într-un mod inedit, cu o profunzime neliniștitoare și într-o manieră care te face să îți pui întrebări. Și aici nu vorbesc despre întrebări ușoare…. nicidecum. E vorba de unele care îți pot schimba felul de a gândi și care te conduc către cercetări amănunțite.

Am admirat cum autorul, cu ajutorul personajelor și al contextului crimei, a reușit să evidențieze o problemă de actualitate în societatea noastră, una ce se întinde la nivel global și care revendică din ce în ce mai multe victime.

Firul narativ este împărțit, după numărătoarea mea, în patru. Și toate aceste perspective sunt relevante atât pentru elucidarea misterului, cât și a substratului pe care acesta este bazat.

Primul (și cel mai pregnant pe parcursul romanului) este firul narativ al elucidării misterului propriu zis. Te întrebi ce mister? Ei bine…

Într-o noapte, în orașul Siglufjordur, șeful poliției este împușcat lângă o casă părăsită, cunoscută pentru niște afaceri destul de dubioase ce au  loc în perimetrul acesteia. Tânărul Ari Thor, cu care ești deja familiarizat datorită primului roman al seriei, preia ancheta împreună cu inspectorul Thomas. După cum probabil intuiești, când  un membru al legii este implicat, lucrurile devin  mult mai complicate.

Astfel, avem parte de două atitudini complet diferite: a lui Ari Thor, plină de avânt, de actualitate, în care justiția primează, și a lui Thomas, convențională, incisivă și atentă la imaginea poliției.

Dar ce faci când persoana pe care din exterior o portretizezi a fi impecabilă ascunde mai multe secrete decât te așteptai?

*Orice om are și  o parte bună, Ari Thor. Până și Addi, zise el gânditor ca întotdeauna. Și majoritatea avem o parte întunecată pe care nu o arătăm multora.*

Vei face ceea ce este onorabil, dar care va stârni neliniște în rândul cetățenilor, zdruncinând încrederea în apărătorii legii? Sau vei voala incidentul, păstrând astfel imaginea impecabilă și extrem de improbabilă a acestei unități?

Al doilea fir narativ este reprezentat de filele unui jurnal. Cartea prezintă încă din incipit prima filă a acestuia, pagină ce conchide romanul. Această metodă conferă o circularitate și o aură de mister acțiunii. Autorul jurnalului nu este dezvăluit decât la final, așa că mă voi abține din a divulga identitatea acestuia.

Însă jurnalul este scris în timpul internării în cadrul secției de psihiatrie. Care este cauza internării? O tentativă de sinucidere… Stai fără grijă, promit că lucrurile chiar vor avea sens la final.

*Unele lucruri sunt atât de cenușii și de reci că, oricât de multă culoare ai așterne pe o pagină, tot nu le-ai putea aduce la viață.*

Acesta cred că este cel de-al doilea lucru care m-a captivat atât de mult la această carte: detaliile. Aparent fără sens, împrăștiate uneori aiurea sau fără un scop anume, micile frânturi cu care nu ai idee ce să faci, dar care se vor așeza ca un puzzle până la final, mă fascinează. Detaliile dau o nuanță aparte misterului și te antrenează în deșlușirea misterului.

Al treilea și al patrulea fir narativ, ce se tot întretaie, urmăresc membrii primăriei, mai exact primarul și viceprimarul.

Primarul are un mariaj ce stă să cadă în ruină, o soție plecată împreună cu copiii într-o altă țară pentru un job mai bun și ce conferă mai multe oportunități.

*Prin ochii nevinovați ai propriilor copii, Gunnar văzuse că există granițe clare între bine și rău, între ce e corect și ce e greșit. Oamenii sunt fie răi, fie buni. Apoi, odată cu trecerea timpului, granițele devin tot mai vag delimitate.În adâncul ființei lui era un om bun…*

Viceprimarul este o doamnă ce fuge de trecut, refugiindu-se în prezent. Ea are o prezență extrem de misterioasă, ce ascunde un secret tulburător. Care este secretul acesteia?

La mijloc e o relație în care a fost implicată violența domestică. Acesta a fost primul lucru care m-a atras la carte, modul în care un astfel de subiect este abordat. E o poveste ce îți dă de gândit și te lasă cu întrebări la care nu te așteptai vreodată să ți le pui.

Numai la mijlocul anului 2019, în România, s-au înregistrat în jur de 19 800 de astfel de cazuri. Este un număr alarmant, o situație cutremurătoare pe care autorul o abordează extrem de serios.

De asemenea, în contextul actual al pandemiei, cazurile continuă să crească. Este o problemă ce nu trebuie ignorată și care poate lăsa urme adânci.

*Violența n-a apărut imediat, ci abia după ce ea s-a mutat cu totul acolo, după ce el i-a câștigat încrederea și a prins-o în plasă, după ce a trezit în ea sentimente puternice, ceva mai mult decât afecțiune, chiar dacă nu tocmai iubire. Abia când n-au căzut de acord pentru prima oară a început să-și argumenteze punctul de vedere cu pumnii, chiar dacă mai târziu își cerea iertare din tot sufletul.*

În plus, vei întâlni pe parcursul lecturii familia lui Herjolfur (inspectorul ce este împușcat). Aceasta este o familie liniștită, aparent obișnuită și ușor apatică, alcătuită din soție, un personaj ușor pierdut în sine și obosit, ce se presupune că a avut o depresie, băiatul acestora, ce este prezent în roman, și fata pe care nu o întâlnim, ci doar ne este amintită.

Un alt lucru interesant la această carte a fost misterul în mister. Mai știi locul unde a avut loc crima? Exact, în perimetrul unei case părăsite. E o casă veche, marcată de trecerea anilor, ce ascunde propriul mister tulburător. Ce mister? Dacă vrei să afli, te invit să citești cartea.

*Și crezi tu, tinere, că istoria casei poate lămuri întâmplările din ultimele câteva zile? Că trecutul e cheia enigmelor din prezent?*

 Iar odată ce o faci, ești oaspetele meu în a răspunde la următoarele întrebări, cărora eu încă le caut un răspuns.

Cine este adevăratul monstru: criminalul cu un trecut plin de abuzuri sau victima care a provocat abuzul? Cine este omul negru de care suntem învățați încă din copilărie să ne temem?

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *