Recenzii

Recenzie “O Alegere Imposibilă” de Laurie Frankel

  • Titlu: O Alegere Imposibilă
  • Autor: Laurie Frankel
  • Editura: RAO
  • An apariție: 2019
  • Nr. pagini: 448
  • Disponibilă: aici!

  

Chiar dacă în ultima vreme am avut parte numai de lecturi de calitate ( nu știu ce se întâmplă cu mine ), aceasta a reușit să  le depășească.

     Nu aparține genului thriller, de care nu mai scap și încă mă aștept să aud despre o investigație pe care am ratat-o, ci e un studiu de caracter ce a fost o gură de aer proaspăt. Și nu orice studiu, oh boy, e unul care ascunde o problemă de actualitate.

Este cumva scris într-o manieră hilară, caldă și extrem de expresivă?  Ia-mi toți banii și tot mai vreau să citesc o dată cartea.

    Prin ea am redescoperit ce îmi place cel mai mult la lectură… capacitatea unei cărți de a schimba perspective, de a te face să îți pui întrebări, de a trăi cu pasiune anumite experiențe (care probabil nu îți aparțin) și, cel mai important, să înveți din acestea. Ai oportunitatea de a-ți lărgi universul cu infinit mai mult și de a îți crește nivelul empatiei.

–Nimeni n-o să știe ce vrei să fii, avertiză Ben.

-Nimeni nu știe niciodată, spuse Claude.

    Recunosc că a avut și câteva minusuri cartea, dar nu foarte multe și aproape insesizabile.

   Aceasta urmărește evoluția unei familii extrem de colorate, pline de caractere diametral opuse. În prim plan îi avem pe: Rosie, soția medic, Penn, soțul scriitor (got the pun?:)) ) și cei 5 băieți ai lor.

Da, ai citit bine, cei CINCI băieți.

     Iar asta nu e tot! Această aduătură nu reprezintă o familie obișnuită. Oh nu, ei sunt cu totul atipici. Nu o să spun că au super puteri, deși la un moment dat m-am gândit că sigur dețin ceva de genul. Sunt animați, joviali, plini de viață și cu abilități care mai de care. Dar, mezinul, prezintă disforie de gen…. aceasta reprezentând subiectul cărții.

    Da, ai dreptate, este o lectură LGBTQ+. Era și timpul să citesc una de genul. Nu promit că îți va schimba perspectiva asupra comunității, însă te va ajuta să vezi zbuciumul interior al unui astfel de copil și poate chiar să empatizezi cu el.

Și-au dat seama că lumea ar fi un loc mai bun dacă toți copiii ar avea cunoștințe, inteligență, abilități de rezolvare a problemelor și de gândire critică și o șansă de aavea o carieră bună care să le ofere sprijin financiar și spiritual.

     Mama reprezintă partea rațională, medicul, șlefuit în așa fel încât să aibă o gândire schematică (cauză-efect-tratament), directă. Pot spune că am relaționtat cu ea, cu modul ei de a gândi. Posibil ca asta să fie datorită naturii meseriei și în mod clar a pasiunii pentru ceea ce facem.

Toată lumea din grupa mea se combina cu toată lumea din grupa mea și atunci ajungi să te întâlnești cu un maniac obsedat de propria persoană, suprasolicitat, epuizat, care consumă prea multă cafeină și care atunci când, în sfârșit, are o zi liberă, o folosește ca să învețe. Ce am vrut să spun atunci era că e mai bine să te întâlnești cu cineva care doarme,gândește profund și fără să se grăbească și folosește cuvinte care nu trebuie memorate pe cartonașe. Un poet.

     Tatăl este partea creativă, scriitorul, cel care stă acasă și cultivă armonia. Mi-a plăcut modul lui de a aborda și rezolva problemele copiilor săi: prin povești. Și-a țesut cu măiestrie o plasă a viselor extrem de complexă și intrigantă, o plasă  capabilă să cuprindă și cele mai serioase probleme.

Penn nu încercase niciodată să ascundă felul în care aventurile lui Grumwald le oglindeau pe cele ale copiilor. Poveștile nu sunt despre subtilitate, pânăla urmă, iar adolescenții vor ignora o morală dacă îi lași.

     Un mic minus pentru mine a fost perspectiva părintelui, prezentă destul de mult în carte și cu care nu am putut empatiza complet deoarece nu sunt încă unul. Nu am  această experiență și multe lucruri mi se par mult mai ușoare fiind văzute din afară.

    Însă, pentru un părinte este o lectură ideală. Un must, cum s-ar spune.

   Copiii celor doi sunt cu totul deosebiți, ca orice copil de altfel. Roo, primul fiu, are un caracter extrem de social și abilități de lider. Ben, al doilea fiu, este *creierul* familiei. Gemenii minune, Orion și Rigel, sunt *trăzniții*. Și ultimul, dar nu cel din urmă, este Claude, care, când se va face mare, vrea să devină o adevărată doamnă.

   Tot romanul va urmări evoluția lui Claude, un copil ce încearcă să își descopere propria identitate, și a modului în care familia lui reușește să se adapteze acestei schimbări.

    Ca noi toți, nu știe de ce este cine este sau de ce vrea ceea ce vrea.

   Mi-a plăcut și în același timp m-a deranjat mediul extrem de înțelegător în care crește el. Uneori am avut senzația că părinții sunt hiper protectivi, puțin sufocanți. Scenele mai dure în legătură cu acest subiect sunt apoape inexistente.

   Ne este expusă rata de sinucidere extrem de ridicată printre copiii transgender și o scenă în care Rosie încearcă să salveze o astfel de pacientă. Acestea și alți mulți factori vor influența familia să ia anumite decizii pe care te voi lăsa să le descoperi singur.

     Mi-au plăcut elementele Budiste ce apar pe la finalul cărții. Această expunere m-a făcut să îmi doresc să citesc mai multe despre această religie și cultură.

    Sincer, voiam să văd impactul schimbării și modul în care sunt afectați și ceilalți copii. Am avut senzația că autoarea doar a zgâriat puțin suprafața când vine vorba de trăirile lor interioare.

    Fiecare membru al familiei are bagajul lui emoțional, având caractere și viziuni diferite. Este uimitor cum reușesc să lucreze împreună într-o armonie familiară mult râvnită. A fost captivant să le urmăresc dinamica și, intr-un colț din sufletul meu, am vrut și eu să fac parte din ea.

  A aflat de la Claude care știa că a pleca nu însemna decât că face loc pentru altcineva.

   Drumul pe care Claude a început să pășească nu este unul deloc ușor. Nu este un drum pavat, deratizat sau aranjat. Este o cărare pietroasă, rigidă, pe care trebuie să o curețe și urmeze singur, dar cu ajutorul familiei sale.

Dacă părinții trimit mesaje negative-chiar și unele silențioase- că ceea ce face un copil și cine este un copil nu este în regulă, acelea sunt foarte puternice pentru o persoană tânără. Chiar dacă intențiile voastre ar putea fi doar de a-l proteja de o societate dură, adesea intolerantă, ajutăndu-l să se încadreze ăn șabloanele de gen prescrise, fărăn să vreți să îi spuneți: *Poartă-te așa, acționeză astfel, neagă-te pe tine, sau vei pierde iubirea mea*.

  Mă voi opri aici, altfel aș vorbi intr-una despre această carte. Te voi lăsa pe tine să descoperi cine sunt Poppy, Grumwald și multe alte personaje extrem de interesante. Și îți mai las câteva întrebări la care te invit să răspunzi în comentarii.

   Ce faci când copilul/fratele/nepotul/apropiatul tău e diferit?

  Cum reacționezi când băiețelul tău vrea să se joace cu păpuși, iar fata cu camioane?

Cartea a apărut la editura Rao, căreia îi mulțumesc pe această cale pentru o experiență cu totul inedită!

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *