Recenzii

Recenzie Nopți Albe de Ann Cleeves

Titlu: Nopți Albe

Autor: Ann Cleeves

Nr. Pagini: 326

An apariție: 2018

Editura: Crime Scene Press

Disponibilă: aici!

Al doilea roman din seria Shetland

În Shetland e miezul verii, perioada nopților albe, când păsările cântă la miezul nopții și soarele nu apune niciodată.

Pictorița Bella Sinclair dă o petrecere cu ocazia deschiderii expoziției sale, unde prezintă și tablourile lui Fran Hunter. Herring House, galeria în care are loc vernisajul, se află pe plaja de la Biddista, în nord-vestul îndepărtat al insulei. Când un englez misterios izbucnește în lacrimi și pretinde că nu știe cine e și de unde vine, serata se încheie dezastruos. A doua zi, englezul e găsit spânzurat de o grindă, cu o mască de clovn pe față.

Detectivul Jimmy Perez e convins că asasinul e unul dintre localnici. O a doua crimă nu face decât să-i întărească teoria. Însă relația lui cu Fran Hunter îi întunecă judecata.

Iar în această perioadă a anului, noaptea se confundă cu ziua și nimic nu e ceea ce pare

Recenzie

O să încep postarea prin a-mi cere scuze pentru inactivitate. Am simțit că datorez asta câtorva persoane, cât și editurii (vă mulțumesc pentru răbdare). Sunteți cei mai tari! Mai jos aveți un GIF cu viața mea în ultimele luni. Dar, acum, m-am întors cu forțe proaspete și cu câteva idei noi, precum noul meu model de recenzie, prezent in fața voastră. O să vă rog să mă ajutați cu părerile voastre despre acesta. Unde puteți comenta? Sunteți invitați să îmi lăsați un comentariu în legătură cu recenzia sau unul despre carte în secțiunea comentarii de pe blog sau la postarea cu recenzia de pe facebook. Comentariile voastre sunt foarte importante pentru noi, așa că nu vă sfiiți.

    Și, după o introducere neobișnuit de lungă, propun să începem. Cartea cu care revin pe marile ecrane (sau pe cele mai mici) este Nopți Albe de Ann Cleeves. Întotdeauna am fost o fană a genului thriller, mistery, polițist, orice implică o crimă… sau mai multe și o tonă de suspans. Pot spune că sunt chiar entuziasmată de această carte. Am crezut că dragostea mea pentru acest gen a suferit o mare lovitură sub centură odată cu terminarea seriei Maigret de Georges Simenon, dar se pare că cei de la Crime Scene Press au trimis cartea potrivită pentru a o readuce  la lumină.

Romanul este a doua carte din seria Shetland. Prima carte se numește Negru de Corb (o găsiți aici), iar dacă ai citit-o ești deja familiarizat cu personajele ce vor fi prezente în această carte. Dacă nu, ce mai aștepți? Glumesc, deși merită lecturat și primul volum, vom discuta și despre acesta în curând.

      În primul rând, vreau să vorbim puțin despre autoare. De ce vreau să vorbesc despre ea? De ce nu trec odată la subiect? Pentru că, * ANN CLEEVES este considerată noua Agatha Christie a literaturii britanice.* , dacă deschideți pagina editurii veți citi asta. Cum sțiu că avem mulți fani Agatha Christie  pe pagină, nu am putut să nu vă dezvălui și această informație.

      Și da, țin să îi dau dreptate, doamna Cleeves scrie foarte fain, într-un mod clar și atrăgător, lasă acțiunea să se desfășoare de la sine, nu o forțează, nu grăbește lucrurile. Evenimentele se  scurg precum firele de nisip într-o clepsidră și lasă suspansul să se adune, nu te aruncă pur și simplu în mijlocul lui. Conștientizezi cu fiecare pagină că se apropie momentul adevărului. Autoarea scrie cu mare grijă despre personaje reale, îndrăgite, ce par oameni obișnuiți care pur și simplu își văd de rutina zilnică, personaje marcate de evenimente traumatice sau care prezintă regrete, ale căror vieți sunt întrerupte de acte neobișnuite de violență.

      Înainte de a intra în acțiunea propriu zisă, am câteva mențiuni de făcut în legătură cu titlul. Dacă ești cititor înrăit sau pasionat, probabil titlul ți-a părut destul de cunoscut. Ei bine, Nancy Drew a literaturii este aici (eu) să salveze situația. Titlul este același cu cel al unei opere de debut a lui Dostoievski. O nuvelă despre un funcționar prins în propria lume imaginară, ce se îndrăgostește pe parcursul a câtorva *Nopți albe* de o fată ce nu îi poate împărtăși sentimentele. Precum majoritatea operelor de pe  la 1800 din Rusia, deznodământul este unul nu tocmai dulce.  Și totuși, ce legătură are asta cu cartea noastră? Iubirea neîmpărtășită își va face simțită prezența destul de des pe parcursul operei și va juca un rol important în elucidarea misterului.

     De asemenea, nopțile albe reprezintă un fenomen natural în care soarele nu dispare sub linia orizontului pentru circa 4 luni. Ele erau folosite în trecut ca o modalitate de tortură, deoarece dereglează bioritmul, făcând astfel subiecții încordați, epuizați, lăsându-i fără abilitatea de a se concentra. Influența acestora asupra personajelor va fi analizată de către autoare și va juca un rol cheie în elucidarea misterului. Deci, dacă ești genul de cititor căruia îi place să elucideze misterele, te sfătuiesc să fii foarte atent la detalii.

     Din modul în care Doamna Cleeves își mânuiește arta am putut să observ că orice detaliu nu este plasat în voia sorții. Ea are un mod foarte ingenios de a masca detaliile importante sub forma unora nesemnificative. Eu una m-am ars și mi-am dat seama de cât de evidente erau lucrurile abia după ce am terminat cartea. Sunt singura care a pățit-o?


Pusese draperii groase la geamuri, dar nopțile albe aveau ceva care lui Edith îi deregla bioritmul. Așa îi afecta pe unii oameni. Dacă el nu reușea să doarmă, era încordat, epuizat, și nu reușea deloc să se concetreze, Edith devenea palidă, însă nu se plângea și nu lipsea niciodată de la muncă.

Vreun turist, își zisese, tulburat, sau beat, sau drogat. În perioada aceea a anului veneau să caute paradisul sau pacea și își dădeau seama că nopțile albe îi tulburau, de fapt, și mai mult.

     Acțiunea este plasată în Shetland, un arhipelag de insule din nord estul Scoției. Acest arhipelag prezintă un aspect dur, neșlefuit, stâncos ce creează atmosfera perfectă pentru un astfel de thriller. Mediul acesta este foarte important pentru întelegerea tăriei personajelor.  Este un mediu nu tocmai feeric, ce formează oameni capabili să supraviețuiască mai multor aversiuni,  dar care nu le sunt imuni. Peisajul  este minuțios descris și ajută cititorul să se familiarizeze atât cu arhipelagul, cât și cu o latură a personajelor.

    După umila mea părere, madame Cleeves a petrecut destul de mult timp analizând natura umană și felul în care fiecare individ se poate lăsa condus de durere, ambiții sau speranțe. Îmi place cum ea descrie personaje complete și nu unele construite după diverse tipare. După cum bine știi, datorită examenului de bacalaureat aceste tipare sunt destul de  prezente în literatură, mulți autori limitându-se la ele. Însă aceasta nu se limitează și le modelează, le adaptează și le transformă în așa fel încât modelele să se potrivească atât originilor acestor personaje, cât călătoriei lor. Personajele ei sunt complexe, încearcă la fel ca noi să fugă de diverse lucruri pe care ei le-au creat sau care fac parte din caracterul  lor.

     Începând cu Jimmy Perez, ce nu întruchipează imaginanea detectivului perfect și cu o inteligență supraomenească, ci din contră, e înfățișat ca un individ ce nu poate fugi de co-dependența sa, care chiar dacă prezintă o inteligență peste medie, poate fi influențat de sentimente și credințe personale. Fran Hunter – ce nu poate fugi de ambiția ei. Bella Sinclair – ce se potrivește cu *doamna de fier* și care este mânată de vanitate și incapabilă să fugă de imaginea pe care singură și-a creat-o. Poate fi privită ca un fel de femme fatale ce își maschează foarte bine emoțiile în spatele aroganței.

-Le-a dat cu flit multora, spuse Roddy. Bella a reprezentat mereu o atracție pentru bărbați.  După cum spuneam, când eram mic , era plin în Biddista de indivizi care aveau impresia că Bella era iubirea vieții lor. De la studenți plini de coșuri până la bătrâni intelectuali onorabili.(…) Chiar și acum mai atrage bărbați. Se simte flatată de atenția lor.

După ce am citit unele păreri în legătură cu aceasta carte (și noi ne documentăm înainte de a scrie), am observat că mulți sunt nemulțumiți de final. Pur și simplu nu văd personajul respectiv în rolul de criminal. În primă instanță am fost de acord (nu arunca cu pietre), însă, după un timp în care am lăsat totul să se așeze, mi-am dat seama că asta a fost dorința autoarei.

     Romanul nu este unul despre o crimă obișnuită, cu un criminal sadic care face asta din simplă plăcere, fără un motiv sau mânat de instinctele primare. Nu, nu și nu! Doamna nu se rezumă la ceva atât de trivial și mundan, de care majoritatea  suntem sătui. Ea explorează partea întunecată și complicată a personajului, emoțiile din spatele actului criminal, modul în care o ființă poate fi coruptă și cum mediul poate intensifica anxietatea și emoțiile ei negative.

     O să mă opresc aici, de vreme ce recenzia mea devine cam lungă și tentația de a da spoilere extrem de mare. Te întrebi dacă recomand cartea? 100% și cu inima deschisă! Este un thriller ce merită citit de toți cei ce se consideră pasionați ai genului.

     Este un roman inteligent scris, cu o acțiune ce curge de la sine și creează suspansul treptat. Are personaje ale căror latură întunecată si defecte sunt explorate și cărora le putem da importanță în evoluția acestora. Final este total neașteptat dacă nu ești atent la detalii. Amanuntele marchează elucidarea misterului, cât și desfășurarea acțiunii, și îl îmbibă cu trăiri. Te simți ca și cum ai decoji o ceapă, când ai senzația că în sfârșit ai ajuns la miez ți se mai dezvăluie un strat.

     Așa că, ce mai aștepți? Până data viitoare, îți urez lectură placută!

Please follow and like us:

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *