Recenzii

Recenzie Nebuni din Iubire de Rosa Montero

  • Titlu: Nebuni din Iubire
  • Autor: Rosa Montero
  • Nr. pagini: 224
  • An apariție: 2020
  • Editură: RAO
  • Disponibilă: aici!

   Ce trădare poate fi mai mare și mai intesă decât cea a propriului trup? Ce poate fi mai dureros decât revolta propriului trup, manifestată sub forma bătrâneții? Ce poate fi mai sumbru decât decadența propriei cărni?

   Această cumplită trădare ajunge să poarte chipul bătrâneții. Unii pot spune că ea este un dar, dovada supraviețuirii până în acel moment. Alții o pot considera cel mai aprig blestem.

Carnea tirană îi face sclavi pe toți.

    Însă, această vârstă este necruțătoare. Desigur, putem întârzia efectele ei prin utilizarea anumitor creme, ținerea unui regim, nelipsitul sport, dar nu putem întrerupe ciclul naturii. În final, vom ajunge un suflet tânăr prins într-un coșciug de carne.

    Tema aceasta a fost foarte pregnantă pe parcursul lecturii, fiind transpusă atât de intens încât mi s-a făcut pielea de găină în timp ce citeam. Desigur, acțiunea propriu zisă este interesantă, însă avalanșa de emoții și înverșunarea protagonistei țintite asupra propriului trup sunt remarcabile.

    O putem numi o criză a vârstei a treia ce duce la orchestrarea câtorva *nebunii*. De ce? Poate pentru a demonstra sinelui că le putem face în ciuda *cărnii*, că mai posedăm acel ceva ce este asociat în majoritatea timpului cu tinerețea, că sub acest strat teluric încă suntem noi, cei pe care îi vedeam în reflexiile de demult.

Ce groaznic e să fii diform și măscărici. Să fiu nevoit să râd când nu vreau decât să plâng.

    De obicei pot cataloga cu ușurință o carte. Etichetele îmi stau pe vârful limbii mai mereu. Totuși, de această dată se pare că mi-am înghițit limba cea ascuțită. Îmi este greu să transpun în cuvinte esența cărții de față.

    Am senzația că aceste cuvinte sunt prea simple, prea puțin cuprinzătoare, alienate și nu îndeajuns de puternice. Este o lectură puternică, dacă știi să asculți glasul disperării și dacă poți empatiza cu personajele.

    Măiestria cu care autoarea a transpus sentimente atât de puternice este surprinzătoare. Singurul lucru care nu cred că face dreptate cărții este traducerea titlului acesteia. Ințial în spaniolă numindu-se *La carne* sau, după cum intuiți, Carnea, acesta cuprinde exact esența, revolta și disperarea pe care o resimți pe parcursul lecturii.

Oamenii nu realizează aproape niciodată când este ultima oară când fac ceva ce le place. Ultima oară când urci pe munte. Ultima oară  când schiezi.  Ultima oară când ai o întâlnire amoroasă.  Pentru că acelui corp în continuă transformare, care dintr-odată se cuta, se scofâlcea, se ciopârțea, se prăbușea și se deforma, acelui trup trădător, în sfârșit, nu-i era de ajuns faptul că te umilea: în plus, comitea mojicia supremă de a te omorî. Și astfel, când ajungeai  deja la acea vârstă, la vârsta câinilor, posibilitățile de răutăți ale cărnii se înmulțeau.

     Acțiunea este povestită din perspectiva lui Soledad, o femeie de 60 de ani care încearcă cu înverșunare să diminueze efectele vârstei asupra trupului. Aceasta este părăsită de amant, el întorcându-se la soția lui însărcinată. În acest moment, mulți o vor numi o femeie ușoară sau îi vor da anumite apelative, dar nu uita că de obicei vina se împarte.

    Această despărțire a fost o lovitură grea dată orgoliului femeii. Toată această revoltă manifestându-se prin pierderea încrederii în sine, observarea defectelor trupului, paranoia șiiiii anagajarea unei escorte masculine pentru a face gelos fostul amant… o escortă destul de costisitoare, însă ce nu facem noi pentru răzbunare?

     Răzbunare sau oare un gest ce se așteaptă a avea un efect chatartic asupra sinelui? Ce astfel va aduce înapoi încrederea în sine și iubirea către propria carne?

   Este greu să fii femeie, mai ales una de succes. Și este aproape imposibil să fii o femeie de succes de peste 60 de ani, care se mai vede frumoasă și nu caută imperfecțiuni pe fiecare milimetru de piele.

Soledad se mândrea că avea o judecată rațională. Întotdeauna a încercat să se agațe de catargele ferme ale logicii pentru ca vântul haosului să nu o târască.

   Dar ce se întâmplă oare când, într-o relație bazată pe interese reciproce, se infiltrează primele rădăcini ale iubirii? După cum probabil ai intuit, Soledad începe să nutrească sentimente mai profunde decât cele de natură profesională pentru gigoloul de naționalitate rusă, pe nume Adam. E un nume fatidic, dacă mă întrebi pe mine.

   Pe lângă problemele din planul amoros și din cel al sinelui, se interpun și probleme de natură profesională. Creatoare de expoziții de artă, Soledad este pusă din nou la încercare. Astfel, aceasta vine cu un concept cu totul inedit, expunerea problemelor din viața amoroasă a mai multor scriitori. Hmm, sună cunoscut oare?

   Însă lucrurile nu merg ca unse. Chiar dacă expoziția *Nebuni din iubire* se preconizează că va avea un succes răsunător, unii colegi de echipă mai tineri, și cu o dorință de afirmare mai mare, încearcă să fure lumina reflectoarelor.

    Pe lângă toate cele menționate mai sus, vom primi o privire de ansamblu și asupra copilăriei traumatice și a tinereții zbuciumate prin care Soledad a trecut. Așadar, imaginea personajului ne este conturată în detaliu.

Am iubit până la nebunie, dar asta, ceea ce se numește nebunie, pentru mine este singurul mod înțelept de a iubi

    Lectura este una profundă, emoționantă și cu totul devastatoare. De aceea, dacă vrei să afli deznodămâtul poveștii de iubire aflată sub o stea ghinionistă, copilăria și tinerețea lui Soledad, povești picante din viața scriitorilor consacrați sau chiar soarta galeriei, îți recomand cu căldură să citești această carte. Chiar este un must read!

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *