Recenzii

Recenzie Înfruntarea umbrelor – Sebastien De Castell

Titlu: Înfruntarea umbrelor

Autor:  Sebastien De Castell

Nr. pagini: 304 pagini

An apariție:  2019

Editură: Rao

Disponibilă: aici!

Recenzie Înfruntarea umbrelor – Sebastien De Castell

Înfruntarea umbrelor este volumul doi al seriei Duelul vrăjilor scrisă de Sebastien de Castell, o serie ce m-a convins că există extrem de mult spaţiu încă neexplorat în domeniul fantasy, fiind păcat să nu fie descoperit şi exploatat.

Aşa cum ştiţi deja din primul volum, Kellen este un vrăjitor aparţinând ţinutului Jan’ Tep, care este stăpânit de întunecime, ceea ce determină familia să îl renege şi să îi lege benzile de vrăjitor. Astfel, în acest nou volum vom observa ce se va alege de simpaticul nostru vrăjitor proscris, care, deşi hăituit de propriul neam, duce dorul a tot ce a trăit acolo.

Îmi era dor de Shalla. Chiar dacă ne certam mereu, era sora mea. Uneori îmi era dor chiar şi de mama şi de tata, în ciuda faptului că mi-au sigilat benzile şi m-au lăsat fără magie atunci când au aflat că sunt întunecat.

O, strămoşi, cât îmi doream să mă întorc acasă.

La patru luni după ce şi-a lăsat ţinutul în urmă şi a plecat cu femeia Argosi, Kellen descoperă că este vânat de vrăjitori pentru recompensa pusă pe capul său, iar el se descurcă mai prost ca fugar decât atunci când încerca să fie vrăjitor.

Kellen, împreună cu Ferius Argosi şi cu micuţa pisică veveriţă Reichis, partenera acestui vrăjitor întunecat, călătoresc în ţinuturile dintre hotare, belelele ţinându-se lanţ de ei, belele ce de multe ori sunt provocate neintenţionat chiar de el. Asta o enervează pe Ferius şi o determină să îl scuture puţin.

-Da! Bine? Da, ăsta sunt eu. Sunt un puşti de şaisprezece ani care nu are nimic în afară de o recompensă ce i s-a pus pe cap şi un blestem care mă va transforma într-un monstru într-o bună zi. Aşa că, da, Ferius, sunt cineva care trebuie să găsească o cale prin care să supravieţuiască în lumea asta, înainte să îi poată ajuta pe ceilalţi.

Mi-a plăcut enorm de mult micuţul Reichis, care este amuzant, dar şi bătăios, intrând într-un conflict urât cu un crocodil pentru a-şi apăra prietenii. În ciuda faptului că este micuţ, el luptă cu o determinare care m-a făcut să îl îndrăgesc și să îl iubesc de-a dreptul. În plus, este cel care dă sclipirea de amuzament cărții și ne aduce zâmbetul pe buze în această poveste fascinantă despre vrăjitori, oameni corupţi, luptă pentru dreptate şi descoperirea sinelui.

Acest al doilea volum este scris sub forma a patru mari etape de dezvoltare a personajului, şi anume :

  • Calea Apei – apa poate schimba orice în drumul său, inclusiv cursul întâmplărilor, nu? Vom vedea unde îl poartă destinul pe Kellen.
  • Calea vântului – scriitorul ne oferă un indiciu prin această cale, vântul are o forţă ce te poate ajuta să ajungi mai aproape de obiectivul tău sau te poate îndepărta cu o rafală de acesta. În această parte a venit vremea schimbării, o traiectorie ce îi schimbă cursul vieţii vrăjitorului şi prietenilor săi.
  • Calea tunetului – tunetul conturează poveștii, ne-o aduce mai aproape prin intensitatea loviturii cu care este aplicată.
  • Calea pietrei – ne oferă mici detalii despre rezolvare, despre maturizare, despre decizii ce trebuie luate în viaţă.

În acest volum, Kellen întâlneşte o fată, pe Senira, care este şi ea întunecată și călătoreşte alături de o altă femeie Argosi, iar ei vor decide să meargă împreună, să formeze o echipă.

Senira este fata academicianului ce a construit Academia Telidos, situată în oraşul Celor 7 Nisipuri, un oraş neutru între ţinuturile avide după lupte şi putere. Cei doi întunecaţi încearcă să se ajute reciproc, între ei formăndu-se o legătură diferită, o prietenie bazată pe durere, disperare şi uneori speranţă.

Uneori străteam îmbrăţişaţi, legaţi de acele semne ciudate şi negre pe care le aveam în jurul ochilor, de durere, de tristeţe şi de nevoia disperată de a găsi ceva cu care să le înlocuim. Împreună.

Cartea ne oferă atât momente de maximă tensiune, cât şi momente de amuzament, de prietenie adevărată, de dans şi aflare a unei căi noi de supravieţuire. Este o carte care se citeşte uşor, mai bună decât primul volum deoarece vedem evoluţia personajului principal şi ce anume îi determină această evoluţie, iar maturizarea sa o observăm şi în deciziile pe care acesta este obligat să le ia spre finalul cărţii, în partea intitulată – calea pietrei.

Ferius ce avea de oferit? Drumuri lungi şi şerpuitoare şi misticismul întortocheat al ţinuturilor de hotar, o viaţă grea şi un viitor nesigur, nicio promisiune referitoare la ce voi fi sau voi deveni. Alegerea ar fi trebuit să fie una uşoară şi, cu toate acestea, nu era.

Este o serie pe care o recomand, o serie ce face parte din cărţile pentru tineret, volumul de față fiind o carte fantasy ce se citeşte rapid, pentru că autorul reuşeşte să ne capteze atenţia asupra pericolelor, determinăndu-ne să găsim o cale de rezolvare a acestora, dar fără a întrezări nici măcar pentru un moment finalul oferit.

Pot spune că abia aştept volumul al treilea al seriei, şi sper ca Editura Rao să ofere cititorilor săi cât mai rapid şi traducerea lui.

Dacă în primul volum pe copertă apărea Kellen împreună cu Ferius Parfax, pe coperta volumului doi este Kellen împreună cu Senira, iar pe coperta volumului trei se află Kellen şi pisica veveriţă Reichis, ceea ce pe mine mă determină să aştept cu nerăbdare şi acest ultim volum al seriei. Coperta de final nu are synopsis, ci doar un simplu avertisment, care pe mine personal m-a încântat:

MAGIA ESTE ÎNŞELĂTOARE

Please follow and like us:

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *