Recenzii

Recenzie Clipe de Viață de Natalie Winter

  • Titlu: Clipe de Viață
  • Autor: Natalie Winter
  • Nr. pagini: 304
  • An apariție: 2020
  • Editură: RAO
  • Disponibilă: aici!

    Viața este alcătuită dintr-un amalgam de clipe. Câteva minute ne pot provoca cele mai contagioase zâmbete sau  ne pot declanșa cele mai amare lacrimi. Le putem petrece în compania celor dragi, distrându-ne cu prietenii, simțindu-ne iubiți alături de perechea noastră sau în rezonanță cu propria persoană.

      Cu toții ne dorim să trăim clipe cât mai fericite, alergăm neîncetat după ele și, astfel, uităm să le trăim cu adevărat. Ne dăm prezentul pentru viitorul incert sau ne îngropăm în țărâna lăsată de trecut.

         Și așa uităm să trăim acele câteva secunde ce ne pot marca existența. Acesta a fost lucrul care m-a marcat cel mai tare în cadrul lecturii: importanța momentului. Am văzut cum o alegere aparent nesemnificativă și luată în câteva secunde ne poate deturna întreaga viață, punându-ne pe alt drum.

         Cum mulți dintre noi încercăm să sesizăm momentul potrivit pentru a acționa, uităm ce reprezintă prezentul.  Trăim cu frica ratării acestuia, ne facem griji, ne enervăm sau supărăm pentru că el continuă să întârzie și, în acest fel, momentul ne trăiește pe noi.

Nu putem alege întotdeauna momentul. Uneori momentul ne alege pe noi.

         Toate aceste subiecte sunt prezente în această carte pe care o pot numi, cu mâna pe inimă, ca fiind una dinte cele mai bune cărți citite în acest an.

        Mi-a plăcut extrem de mult modul de expunere al acțiunii, fiind unul cu  totul inedit. Acțiunea este  fragmentată în evenimente din viața celor două personaje principale, Myrtle și Matthew. Totul alcătuiește un puzzle al existenței ce își va găsi ultima piesă odată cu deznodământul, oferinu-ne un tablou sensibil al unor vieți ce nu se pot încadra într-un tipar.

      A fost o lectură ușor deprimantă… dar nu am putut să o las din mână indiferent de  avalașa de emoții din suflet și râul de lacrimi care brusc își găsise matca pe obrajii mei. Autoarea nu a cosmetizat sub nicio formă întâmplările prezentate.

     Poți simți, în timp ce citești, cruzimea sentimentelor transmise și poți rezona cu acestea. Ești observatorul piesei de teatru care se desfășoară în fața ochilor tăi și poartă numele de viață.

   Ești alături de aceste două pesonaje principale pe care ajungi să le iubești și cu care poate chiar rezonezi încă din primele lor momente în această lume. Vei fi un martor mut al fragilității, ambiției, dorinței unor ființe din lut care strălucesc mai tare ca niște zei.

–Așa cum obișnuiește mama să spună, nu numele îl face pe om, omul face numele.

   Vei face mai întâi cunoștiință cu Myrtle și cu familia acesteia, pentru care momentul sosirii pe lume al primului lor copil a fost mai mult încărcat de neliniște față de bucuria mult așteptată. Se pare că iubirea celor 2 părinți se află în contratimp și prezintă o altă definiție pentru mama acesteia.

     Astfel, Myrtle va vedea ce însemnă iubirea neîmpărtășită încă de la o vârstă fragedă. Relația cu mama sa va fi până la final una rece-călduță și lipsită de comunicare. Partenera de viață a mamei sale cât și tatăl vor reprezenta pietrele de temelie din viața acesteia, demonstrându-i că iubirea poate avea mai multe valențe. Nu înțeleg

– E greu să fii părinte. Este cel mai greu lucru din lume. Dar știu și cât e de greu să fii copilul cuiva.

     Pe urmă vei face cunoștiință cu Matthew și părinții lui aflați în același context cu ai lui Myrtle, însă în ipostaze diferite. Părinții acestuia trăiesc o poveste de dragoste desprinsă din basme, dar care nu e sortită să aibă acel *și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți*.

      Tatăl acestuia suferă un accident rutier ce îl inabilitează atât fizic, cât și psihic. Iar de acolo începe lupta lui Matthew.

     Precum cei doi protagoniști, ne vom reaminti cât de repede trec anii inocenței. Vom traversa fiecare perioadă a evoluției umane. Ne vom regăsi în unele greșeli și vom retrăi unele amintiri dragi. Prin alte experiențe vom trece prima oară împreună cu protagoniștii.

     Pot spune că m-am regăsit pe alocuri în cele 2 personaje. Am înțeles dificultatea lui Myrtle de a-și crea o relație, dorința de a deveni mai mult și sentimentul că nu ești destul de bun. Am văzut prin ochii ei ce înseamnă suferința unui abuz și am învățat cum să nu te lași doborât de acesta, ci, din contră, să strălucești chiar mai puternic.

Roti încet, de picior, paharul de vin în continuare plin, gândind-se cât de zadarnic părea totul, să încerci să stabilești o conexiune cu cineva pe care nu-l cunoști, când rezultatul era  că rămâneai cu o senzație și mai pronunțată că ești izolat.

     Am empatizat cu Matthew în nesfârșita sa epopee spre vocație, cu neliniștile și groaza că nu ești pe calea bună pentru tine. Am văzut prin ochii lui ce înseamnă o familie destrămată și am învățat că bătrînețea nu îți poate îmblânzi sufletul.

– Sau poate noi suntem cei caraghioși, se gândi Matthew, pentru că am uitat cum să ne jucăm.

     A fost o lectură emoționantă, tulburătoare, pe care am citit-o cu pauze. Am simțit nevoia de a digera ce citeam, de a învăța din cele scrise și de a evolua la rândul meu. Este o carte pe care v-o recomand cu cea mai mare căldură deoarece a căpătat un loc aparte în inima mea.

Roti încet, de picior, paharul de vin în continuare plin, gândind-se cât de zadarnic părea totul, să încerci să stabilești o conexiune cu cineva pe care nu-l cunoști, când rezultatul era  că rămâneai cu o senzație și mai pronunțată că ești izolat.

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *