Recenzii

Recenzie ”Before I fall” de Lauren Oliver

Recenzie ”Before I fall” de Lauren Oliver

  • Titlu: Before I fall
  • Autor: Lauren Oliver
  • Nr. pagini: 384
  • Editură: HODDER & STOUGHTON
  • An apariție: 2017
  • Disponibilă: aici!

Daca ai avea o singura zi de viata, cum ai alege s-o traiesti? Si daca ai sti ca vei muri, ce moment ai vrea sa retraiesti?
Acestea sunt intrebarile pe care si le pune tanara Samantha Kingston, in cele sapte zile aproape identice pe care le traieste si retraieste pentru a indrepta o greseala pe care trebuie mai intai s-o descopere. Ea pare sa duca o viata perfecta: face parte din grupul celor mai populari elevi, are ca iubit pe cel mai tare baiat din scoala, are un grup de prietene cu care imparte totul si aproape tot ce isi doreste. Dar oare e chiar asa? Dupa o petrecere aparent ratata, sufera un accident de masina si moare. Apoi se trezeste a doua zi si o ia de la capat. Si apoi iar. Si iar. Ziua de 12 februarie, care ar fi trebuit sa fie o zi ca oricare alta in viata ei, devine ultima ei zi din viata. De sapte ori. Ce trebuie sa faca Samantha pentru a iesi din aceasta bucla temporala si pentru a-si salva sufletul si pe cei din jurul ei?

*Recenzie*

”Before I fall” este o carte fenomenală, un roman psihologic despre regăsirea propriei persoane, despre acceptare și sacrificiu. Personajele sunt într-o continua evoluție, iar bildungsromanul care se conturează este cu adevărat o poveste sfâșietoare care personal, a reușit să mă pună pe gânduri, pentru că în final, există un sfârșit, iar lucrurile pe care le putem realiza dacă lăsăm deoparte superficialitatea sunt extraordinare. De asemenea, oamenii din jurul nostru pot fi de-a dreptul surprinzători, însă doar dacă ne permitem să trecem dincolo de aparențe.

Totul începe cu o zi normală de liceu pentru Sam, o fată extrem de populară, prea puțin interesată de sentimentele reale în timp ce este mult prea preocupată de partea ce iese la suprafață, impresia de fată populară, rebelă și stăpână pe situație. Fiind ziua îndrăgostiților, Sam se aștepta să primească un număr cât mai mare de trandafiri, așa cum era tradiția pentru fetele de seama ei în liceu. Kent, fostul ei prieten cel mai bun din copilărie, care era acum îndrăgostit de ea, i-a dăruit un frumos trandafir, alături de un bilețel și a invitat-o apoi la petrecerea organizată de el în acea seară, iar pentru că iubitul ei, Rob, urma să meargă, a ales să îl însoțească și abia apoi să aibă împreună prima lor noapte magică, așa cum era stabilit. Lucrurile nu au decurs conform planului, Rob s-a îmbătat, iar la petrecere a apărut Juliet Sykes, iar pentru că micuțul lor grup o ura, au izgonit-o batjocorind-o și într-un final aceasta a fugit plângând, cu hainele îmbibate în băutura aruncată pe ea. Kent a mustrat-o din priviri pentru gestul făcut, care l-a surprins, iar la scurt timp, Sam, Lindsay, Elody  și Ally au plecat. La ora 12:39, Sam s-a uitat la ceas și un sunet oribil s-a auzit.

Următoarea dimineață era din nou ziua îndrăgostiților. Murise, iar acea zi, nu înceta să se termine. Lucrurile stăteau totuși diferit pentru Sam, pentru că retrăia aceleași momente și era complet înspăimântată de ceea ce știa că urma să se întâmple. Încetul cu încetul, aceasta realizează cât de superficial s-a comportat, cât de lipsit de etică este ceea ce ea și prietenele ei i-au făcut lui Juliet, cât de drăguț a fost de fapt gestul lui Kent și cât de lipsit de valoare și importanță era acea demonstrație de popularitate cu trandafiri. Zilele se repetau, și în fiecare dintre ele, Sam descoperea ceva nou și reușea să se schimbe, să devină cea mai bună variantă a ei și să își revanșeze greșelile. Sam se redescoperă, trăiește mai mult ca niciodată repetându-și clipele morții și într-un final realizează ce este cu adevărat important. Se îndrăgostește, trăiește și simte, lucruri pe care nu le făcuse până atunci. Îi analizează pe cei din jur și le admiră profunzimea și misterul în care s-au cufundat în tot acel timp, și era extraordinar să-i facă pe ceilalți să zâmbească, în loc să se simtă prost.

Modul în care Sam redescoperă lumea, sub urma valului sumbru și trist al morții este ceva de-a dreptul fascinant, iar acceptarea și schimbarea, reprezintă cuvinte cheie ce pot rezuma scurt această carte. Nu este sub nici o formă vorba despre prea multă acțiune, însă ceea ce se conturează prin acest roman este deosebit de frumos, complex, profund și creionează o realitate dură însă încărcată de speranță. Este deosebit.

“Try not to judge. Remember that we’re the same, you and me. I thought I would live forever too.”

Încearcă să nu judeci. Adu-ți aminte că suntem la fel, eu și cu tine. Și eu credeam că voi trăi veșnic.

Personajele sunt toate încărcate de profunzime, complexe și cu un trecut pe care autoarea nu întârzie să ni-l prezinte, fapt ce conferă cititorului puterea de a le înțelege mai bine. Toate au un bagaj de trăsături, sunt diversificate și, oricât de neînsemnate ar părea, contribuie măcar într-o mică măsură la evoluția lui Sam, doar fiind ele însele. Sunt originale și încărcate de vitalitate, iar Sam are șansă să le observe pe toate și să învețe ceva de la fiecare. Este cu adevărat un punct de întâlnire pentru mai multe tipuri umane și comportamentale, iar prin faptul că toate au un raport la maturizarea lui Sam, se sugerează atât că fiecare detaliu al acestei cărți este scris extrem de atent, cât și că sunt deosebit de atent realizate, astfel încât, în ciuda rolului mai mult sau mai puțin pozitiv pe care îl joacă să aibă o poveste de viață și ceva de spus către lume în general, cititor și protagonist.

“I guess that’s why saying good-bye is always like-like jumping of an edge. The worst part is making the choice to do it. Once you’re in the air, there’s nothing you can do but let go.”

Cred că de asta este atât de greu să îți iei adio, este ca și cum ai sări într-o prăpastie. Cea mai rea parte este să faci alegerea să faci acest lucru. Odată ce ești în aer, nu este nimic ce mai poți să faci, decât să accepți.

Firul narativ este de asemenea, foarte bine realizat, se creează mister și suspans în timp ce cititorul deduce ce se va întâmpla. Cu toate acestea, autoarea reușește să sădească totuși acea sămânță de neașteptat în așteptat. Un paradox, o enigmă și în același timp, o cutie a Pandorei. Mai mult decât atât, cartea prezintă un profil psihologic al unei tinere în plină evoluție și maturizare extrem de riguros, ușor de înțeles și captivant de descifrat, ce, cu siguranță, va pune mințile tinere la un exercițiu de imaginație, iar pe cele mai puțin tinere, la o analiză a bagajului de cunoștințe și amintiri.

Este o carte despre oameni și cu oameni, despre moarte și realitate, despre diferența dintre a trăi și a exista pur și simplu, pentru că nu este suficient niciodată doar să fii viu. A fi viu este o condiție cu care ne naștem, ceva al tuturor, a trăi în schimb, este ceva rafinat, ce presupune un nivel de cunoaștere a realității și de acceptare a acesteia, iar acest roman ne arată perfect ce se întâmplă când nu trăim, care este diferența vizibilă, palpabilă, dar și efectul ei asupra personalității și comportamentului nostru.

“And kissing him, because that’s when I realized that time doesn’t matter. That’s when I realized that certain moments go on forever. Even after they’re over, they still go on, even after you’re dead and buried, those moments are lasting still, backward and forever, on into infinity. They are everything and everywhere all at once. They are the meaning.”

Și sărutându-l pe el, pentru că atunci am realizat că timpul nu contează. Atunci am realizat că anumite momente rezistă pentru totdeauna. Chiar și după ce s-au terminat, ele continuă să existe, chiar și după ce ești mort și îngropat, aceste momente încă continuă, în trecut și viitor, pătrund în infinit. Sunt totul și peste tot în același timp. Ele sunt de fapt sensul.

Cu siguranță aș recomanda-o, pentru că povestea, deși este scrisă într-un mod lizibil, deloc complicat, dacă o analizezi, vei rămâne plăcut surprins. Este o lecție de viață și sunt sigură că orice persoană, indiferent de vârstă, ar avea ceva de învățat din ea, dacă reușește să treacă peste aparenta superficialitate. Atenție, este doar o iluzie.

Am ales să folosesc titlul în engleză, din două motive:

  1. Este mai sugestiv decât cel tradus în română. (părerea mea)
  2. Am citit cartea în engleză, lucru pe care vi-l recomand și vouă dacă aveți posibilitatea, pentru că există o mulțime de jocuri de cuvinte și finețuri pe care altfel le-ați rata.
Please follow and like us:

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *