Recenzii

Frankenstein, Mary Shelley – Recenzie

Titlu: Frankenstein

Autor: Mary Shelley

Număr pagini: 245

An apariție: 2018

Editura: Art

Disponibilă: aici!

O splendida editie de lux sarbatorind 200 de ani de la aparitia acestui clasic absolut al genului horror, reimaginat pentru secolul XXI intr-o interpretare vizuala unica si proaspata. Va invitam intr-o calatorie intunecata care va fi o incantare atat pentru iubitorii de literatura, cat si pentru cei mai pretentiosi iubitori de arta.

Recenzie

Frankenstein este un roman scris de către Mary Shelley acum două secole și schițează timorat epopeea unei pasiuni, a unei curiozități umane ce depășește sfera logicului. Filozofia se bate și pierde în fața fiziologiei umane. Romanul “Frankenstein” este o detaliere profundă a simțământul omenesc, a ceea ce reprezintă cu adevărat calitatea de a fi om.

Nu este o lectură terifiantă, de groază, ci este o lectură cu un puternic caracter filozofic, întrucât se dispută teme precum: viața, moartea, creația. Mary Shelley pune în față cititorul cu întrebarea: cine este cu adevărat monstrul ?

Trecutul lui Mary Shelley este unul marcat de traume, atât din copilărie, cât și din perioada de după. Evenimente care i-au marcat scriitura sunt moartea unor copii, dar și a soțului. Provenind dintr-o familie de intelectuali, autoarea nu a fost privată de spațiul literelor. Având o imaginație bogată, ea întrece idealul femeii de secol XVIII-XIX.
Provocată să scrie o poveste de groază, Mary dă naștere “copilului” Frankenstein.
Emoțiile, entuziasmul despre măreția naturii se regăsesc în creația discutată.

Frankenstein este singur în toată această poveste. Este abandonat de creator și în contextul înpustiiri lui interioare, el va efectua o serie de părăsiri mintale.
Care să fie oare cauza vieții? Ce a aprins în noi licărul vital? Ar trebui să ne jucăm cu legile firii? Omul de știință ar trebui să își dedice viața pentru un singur scop și să devină insensibil la evenimentele din viața sa?

Unul dintre fenomen care-mi atrăseseră în mod deosebit atenția era alcătuirea ființei omenești și, în general, aceea a oricărei făpturi însuflețite. Unde oare, mă întrebam adesea, își are viață izvorul?

Monștrii se nasc sau sunt creați? Teoria are la bază inocența sufletului nepătruns de cruzimea exterioară. Puritatea este aparent inițiatică întrucât nimic nu rămâne la fel.

Frankenstein vrea doar o soție, o nouă Evă pentru un nou Adam, care să îi aline singurătatea. Fiind primul exponent al speciei sale, singurătatea îl apasă, iar destăinuirea lui accentuează acest lucru.

Este un complot tainic de patimi umane. Monstrul, care de drept este “materie însuflețită” parcurge un drum al umanizării. Totuși, fiind creat de către un fals Dumnezeu și purtat dincolo de legile naturii, poartă în el pecetea unei bestii.
Creatura dorește să cunoască iubirea, sentimentul inefabil ce îl macină. Dorințele “materiei însuflețite” par infime în Universul brutal în care a fost creat. Noul Adam are nevoie de o nouă Eva. Reconstruind mitul primordial, departe de grădina Paradisului, într-un laborator de secol sfârșit, Eva respiră pentru ca mai apoi să moară. Mâniat de actul creatorului său, Frankenstein acționează inuman, pe ritmul proverbului “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
Se inserează adesea problema: Cine este cu adevărat monstrul? Cel care l-a creat sau creația? Pășind pe făgașul rațiunii, nu este tragic, groaznic să te joci de-a Dumnezeu și să dai naștere unei conștiințe, pe care nici tu nu o poți controla?

-Nu uita, sunt creația ta; ar trebui să fiu Adamul tău, dar mai degrabă sunt îngerul căzut pe care l-ai îndepărtat de la bucurie (…) Pretutindeni unde îmi arunc ochii văd fericire, și numai eu nu am dreptul la ea.

Structurată în trei volume a 245 de pagini, romanul lui Mary Shelley pare a se inspira din evenimente din viața ei. Fiind ediție ilustrată, cartea este foarte plăcută din punct de vedere estetic, atrăgând ochiul critic.
Monstrul se răzbună pentru că nu are rațiunea formată sau pentru că a suportat destule? Ce pedeapsă i se potrivește pentru faptele comise?

Se construiește ipostaza unui Victor Frankenstein cu două personalități: cea a savantului însetat după cunoaștere și cea a monstrului.
Fiind o operă romantică, prin tema iubirii formată de reconstituirea mitului primordial, “Frankenstein” este o operă surprinzătoare. Grotescul, macabrul are accent romantic.

În opinia savantului, fascinat de alcătuirea ființelor, lașitatea sau nepăsarea a oprit lumea din căutarea înțelesului vieții. Lui nu îi este frică de supranatural, de tot ce depășește granițele lumii vii. Curajul lui sugerează că era dedicat total cercetării, fiind “cufundat în stele”.
Lumina se confunda cu viața, iar întunericul cu moartea. În acest peisaj, el creează din moarte viață.

Romanul este fascinant, frumos scris și puternic nuanțat. Poate să fie achiziționat de pe site-ul celor de la Libris.

Scriitura este ireproșabilă, iar peisajul creat este incredibil: un Univers fantastic creat de către patima umană.

Please follow and like us:

Clara

Fiecare materie din jur manifestă trăire, emoție, viață, iar eu am învățat să le respect simțirile. Ador să mă întorc în trecut, citind cărți despre el şi să descopăr lucruri noi, vizualizând viitorul trecutului. Splendidul este în noi, aşa cum se regăseşte peste tot, dar ochii ar trebui să îşi deschidă suflarea căci sunt orbi la strălucirea deplină a astrului.
행복은 이미 완성된 것이 아니라, 당신의 행동으로부터 오는 것이다.

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *