Recenzii

Cuvinte nescrise, de Zhang Jie – Recenzie

Titlu: Cuvinte nescrise

Autor: Zhang Jie

Editura: IBU PUBLISHING

An apariție: 2009

Număr pagini: 342

Disponibilă: aici!

Cuvinte nescrise este cel mai premiat roman din istoria Republicii Populare Chineze. Autoarea sa, Zhang Jie, a fost nominalizata la Premiul Nobel pentru Literatura.

China trăiește chinul veșnic repetat al căutării de embleme. Viața, oamenii și cele zece mii de lucruri trebuie turnate în formele cristaline ale hieroglifelor și numirilor perfecte; trăiești supunându-te poveștii deja scrise pentru tine de canoanele confucianiste, de înțelepciunea imperială, sloganurile înflăcărate ale Partidului sau clevetirile turmei. Însă zguduirile oarbe ale istoriei și ale cetății sparg vechile peceți ale cuvintelor, individul aruncat în derivă nu mai știe cine și cum trebuie să fie, noima vieții și fericirii cu greu mai poate fi numită.

Alături de dublul ei narativ, Wu Wei, Zhang Jie încondeiază caligrafia pierdută a femeii în China ultimului veac. Stampele reînnădite deslușesc ipostazele sorții tragice ale femeilor din familia Ye de-a lungul câtorva generații, de la fetișcana dârză îndurând cutumele feudale ale unui cătun îndepărtat, la scriitoarea celebră trăindu-și alienarea în sânul noului comunism à la chinoise.

Degringolada războinică de după căderea ultimei dinastii, războiul civil dintre Guomindang și comuniști, lupta mitologizată împotriva invadatorilor japonezi și creuzetul ideologic aberant de la Yan’an, Marea Revoluție Culturală și reeducarea prin forță a intelectualilor sunt tot atâtea scene fals glorioase în care femeile Chinei au fost nevoite să joace aproape neputincioase. Deasupra oricăror nenorociri și plânsete istorice planeaza însă proteguitor spiritul atavic al dârzeniei feminine, cel întrezarit de Wu Wei încă din copilărie sub bolțile unui templu de pe podișul de loess și pe care, în nebunie, a reușit probabil să-l regăsească.

Cuvinte nescrise este o opera fundamentala a literaturii chineza din ultimul secol, apartinand unei autoare care, desi a cunoscut indeaproape experienta tragica a comunismului maoist, a optat sa ramana si sa scrie in China. Este o marturie zguduitoare asupra Chinei ultimului secol, asupra vietilor distruse, pasiunilor si iubirilor ce traiesc si mor in umbra revolutiilor si a campaniilor politice infioratoare, asupra destinelor care se unesc sau se despart nu din optiuni ideologice, ci din pura intamplare. “Daca vrei sa intelegi China cu adevarat, trebuie sa pornesti de la acest roman. Cuvinte nescrise spune povestea unor oameni care se intalnesc iar si iar – fii si fiice, mame, sotii, iubite -, de-a lungul unui veac in care tara a evoluat de la stadiul feudal la science fiction, fara oprire. Este o carte minunata, populata de personaje memorabile, o poveste fascinanta, densa ca un poem. Romanul acesta este precum tara mareata pe care o descrie: plin de framantari si profund. Iti atinge sufletui si mintea. Autoarea lui este cea mai mare scriitoare chineza in viata.

Francesco Sisci – corespondent La stampa, Beijing

 Recenzie


Cum de cineva ajuns în pragul nebuniei mai poate găsi plăcere într-o lume deja rătăcită și fără noimă?

Literatura chineză cuprinde o varietate de opere: de la opere precum Yi-Jing sau Cartea Prefacerilor, unul dintre cele mai vechi texte clasice chinezești (î. Hr.) sau Fetele din Shanghai, de Lisa See (zilele noastre). Nu este deloc o noutate faptul că Occidentul și Orientul conțin lumi diferite, fapt ce conferă literaturii un caracter aparte.

Cartea lui Zhang Jie poate să fie la fel de bine o sagă de familie, precum poate să fie o mărturie răpusă peste China lui Mao Zedong. Nimic nu șochează, totul pare să fie mat și spațiul familiei se contopește cu cel al Chinei.

Titlul cumulează ideea textului. Astfel, acele cuvinte nescrise nu ajung nicăieri, iar neemițând niciun mesaj nu joacă rol creator, precum cuvintele lui Tudor Arghezi. Totuși, paginile de jurnal din carte pătrund în interiorul cititorului, realizând în planul lui afectiv o fărâmă de schimbare.

Structurată în șapte capitole, cartea își propune să ilustreze povești ce se intersectează, pentru ca ulterior să se depărteze. Acțiunea nu este redată cronologic, ci saltatoriu, făcându-se o trecere uluitoare de la un timp îndepărtat până la un timp situat în viitor. Această trecere bruscă de la o acțiune la alta poate deruta cititorul.

Cuvinte nescrise spune povestea lui Wu Wei, o scriitoare faimoasă care și-a petrecut întreaga viață pregătindu-se să scrie autobiografia și, după ce a scris prima parte, înnebunește. Din cauza nebuniei , amintirile nu respectă ordinea cronologică. Căsătoria cu Hu Bingchen, un înalt oficial al guvernului comunist i-a marcat viața. Relația celor doi va trebui să se confrunte cu obstacolele pe care Bai Fan, fosta soție a lui Hu Bingchen le provoacă.

Wu Wei nu scrie numai despre ea, ci și despre bunica ei, Mohe, precum și despre mama ei, Ye Lianzi, care va trebui să supraviețuiască și să-și protejeze singură fiica atunci când soțul ei o abandonează, lăsându-o în cea mai jalnică mizerie .

Cum e posibil să nu ai nici măcar o amintire fericită?

Nu este de neglijat simbolistica numelui protagonistei, Wu wei, fiind un concept literar ce desemnează “lipsa capacității de exercitare”. Semnificația este profund înrădăcinată în Confucianism. Conceptul a fost adesea utilizat în descrierea unei forme ideale de conducere.

Cu o scriitură ciudată, dar fascinantă, autoarea nu numai că ne transportă în interiorul Chinei din secolul XX, dar ne transportă și în sufletul protagonistei. Se poate oare vorbi în carte despre un suflet colectiv, al Chinei comuniste, precum și despre un suflet singuratic, al lui Wu Wei?

Încă din Glosar suntem informați despre situația din China comunistă. Fiecare termen folosit are o semnificație, urmată de o adâncă stare de deznădejde. Războaiele nu ocolesc țara, iar japonezii, precum și regimul comunist îngenunchează China.

Personaj sensibil, captiv între două vârste: cea a copilăriei și cea a bătrâneții, Wu Wei, este asemenea țării ei, în declin. Prăbușindu-se treptat, cele două entități se contopesc straniu.
Drama erotică a protagonistei este însoțită de trecerea timpului vitreg: frumusețea trupului a răpus, rămânând doar un suflet zdrențuit.

Cuvintele se întipăreau, încet și pe nesimțite, în propriul ei trup. Această încrustare era rodul unei forțe misterioase, de nevăzut, dar palpabilă, care săpa necontenit.

După 27 de ani de căsnicie, fără să aibă sufletul izbăvit de răni, Wu Wei este așteptată neîncetat de bătrânul copac, simbol al comuniunii omului cu natura. Nu de puține ori, copila, -care nu mai era de mult copilă-, se refugia în natură, asemenea unui muribund care aștepta ceva amorf, dar nu știa ce. Îmbrățișa trunchiul copacului precum și-ar fi îmbrățișat sinele. Sfârșitul nu vine pentru muribund, ci pentru salcâmul lovit de fulger: ,,poate că astfel avusese parte de un sfârșit mai eroic decât dacă ar fi fost  doborât de mâna omului”. 

Ajunsă pe dealul ei, Wu Wei se întreabă unde este sălașul sufletului ei. Să fi fost chiar acel colț de pământ sau locația exactă este veșnic incertă? În acest caz, precum a făcut-o și naratoarea, trebuie să ne întrebăm mai întâi de toate dacă sufletele posedă sau nu un sălaș, un refugiu. Atunci, de ce totul se rezumă la copilărie? De ce atunci când vrem să evadăm de inumanitatea timpului ne refugiem în timpul copilăriei?

Am admirat la această carte sensibilitatea protagonistei, care ,,a rămas toată viața vrăjită de frumusețea munților și a dealurilor, care îi aduceau aminte de delușorul atât de iubit de acasă. Mai ales toamna când frunzele copacilor își istovesc culoarea…, dar după sfârșitul toamnei, ce mai găseai de mâncat? În timpul iernii, foamea mușca din ea și mai adânc.”   

Planul brutal al cărții îl realizează războiul, unde ,,mii de oameni se ucid ca orbii, ca să apere interesele câtorva”. Dramaticul situației îl creionează regimul comunist, care va pecetlui viața populației.

De astăzi înainte intelectualii nu mai sunt oameni.

Călătoria spre alte lumi, spre alte tradiții este fascinantă. O asemenea călătorie către spații mai puțin cunoscute se poate realiza prin lectura cărților . Pentru mai multe cărți despre lumea asiatică, precum și despre numeroase alte lumi, vizitați site-ul celor de la Libris.

Please follow and like us:

Clara

Fiecare materie din jur manifestă trăire, emoție, viață, iar eu am învățat să le respect simțirile. Ador să mă întorc în trecut, citind cărți despre el şi să descopăr lucruri noi, vizualizând viitorul trecutului. Splendidul este în noi, aşa cum se regăseşte peste tot, dar ochii ar trebui să îşi deschidă suflarea căci sunt orbi la strălucirea deplină a astrului.
행복은 이미 완성된 것이 아니라, 당신의 행동으로부터 오는 것이다.

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *