Recenzii

Corabia zeiței Ishtar – Recenzie

Titlu: Corabia zeiței Ishtar

Autor: Abraham Merritt

An apariție: 2018

Editura: Paladin

Număr pagini: 290

Disponibilă: aici!

Odata, am stiut ce inseamna timpul. Aici, pe aceasta mare ciudata, in aceasta lume ciudata, nu exista timpul pe care l-am cunoscut in lumea mea. 

O relicva misterioasa – o corabie miniaturala care emana o luminescenta stranie – cade in mainile  unui arheolog amator. Curios sa-i afle povestea, barbatul va calatori intre lumea prezentului si realitatea corabiei, un spatiu incremenit intr-un timp indepartat, guvernat candva de zei capriciosi. Descoperind iubirea si legand prietenii nebanuite, el decide sa ramana in universul acela mistic. Insa zeii au alte planuri. 

Recenzie

Să fie oare totul rodul imaginației? Să fie totul un vis atât de tangibil? Există oare o lume ascunsă care abia așteaptă să fie descoperită?

Abraham Merritt se remarcă în literatura științifică fantastică prin povești și romane de început de secol douăzeci. Marea lui speranță literară se poate schița prin opere precum “Corabia zeiței Ishtar”, “The Moon Pool”, etc.

Cartea a luat naștere în 1924, iar la editura Paladin a apărut abia în 2018. Avem parte de o perspectivă narativă omniscientă, de un autor care cunoaște totul de aproape. Referitor la această perspectivă, putem afirma că nu avem o detaliere foarte amănunțită a stărilor personanejelor.
Cartea poate să fie încadrată în tiparul clasic prin aprofundarea mitului zeiței Ishtar precum și prin tema iubirii. Nu este de neglijat faptul că poate deține și un caracter de bildungsroman întrucât conduce la evoluția personajului principal.

Referitor la aspectul cărții, se poate afirma că are o copertă în relief ce reprezintă o corabia în nuanță verzuie. Structura cărții se dezvăluie în 31 de capitole conturate în 290 de pagini. Personajele nu sunt numeroase, dar joacă roluri importante: John Kenton, Sharana, Sigurd, precum și alte personaje fabuloase de pe corabie.

Acțiunea începe cu apariția un misterios bloc de piatră. Teleportarea în alte lumi devine inevitabilă în momentul “erupției” corabiei.

Ishtar reprezintă motivul central al romanului având un rol simbolic întrucât ea nu este reprezentată fizic în roman. Ea este totuși o zeiță a iubirii, o zeiță puternică care are puterea de a controla destine umane, destinele muritorilor.

Cartea schițează două povești de dragoste: una formată dintre Alusar și Zarpanit, o poveste cu caracter tragic: condamnați să nu își poate consuma iubirea, pedepsiți de către Nergal și Ishtar, cei doi reușesc să înduioșeze prin curajul pe care îl manifestă, dar și prin tematica cuplului pe care o întruchipează.
O a doua poveste de iubire este creionată de John Kenton și de către Sharana, preoteasa lui Ishtar.

-Tu, Mamă, nu ești mama focului numit dragoste? Nu l-ai creat și l-ai aruncat ca pe o torță în Haos? Când ai făcut asta, nu știai cât de puternic este lucrul pe care l-ai creat? (…) Chiar dacă dragostea nu e mai puternică decât tine, oricum ai făcut-o mai puternică decât omul. De aceea, pedepsește dragostea, copilul tău, o, Mamă, nu pe noi!

Corabia zeiței Ishtar pendulează pe un război purtat de către zei prin muritori: Ishtar prin Sharana, iar Nergal prin Klaneth; corabia fiind de fapt un blestem. A naviga în neștire, fară a mai cunoște dimensiunea temporală, asemenea corabiei piraților din Caraibe nu poate schița decât inferioritatea ființei efemere.

Cu toate că evenimentul despre care o să vorbesc s-a întâmplat după apariția cărții, mi se pare că această trimitere la el este importantă. Cartea – prin prisma conflictului indirect dintre zeița iubirii și zeul nopții -, mi-a adus aminte de Războiul Rece, un război purtat între Statele Unite și Rusia comunistă. Conflictul nu a fost purtat direct de către aceste două mari puteri, ci a fost purtat prin intermediul altor state, ducând chiar la separări ideologice, așa cum s-a întâmplat în Coreea: comunism în Nord, democrație în Sud.

Din anumite considerente, putem privi cartea precum o carte polițistă, dar și precum o carte destinată publicului tânăr. Să nu uităm totuși că este o carte cu nuanță clasică, cu un mister aparte ce se fundamentează pe tematica arheologiei. Teleportarea într-un alt timp este posibilă prin intermediul corabiei aparent banale, o corabie cu jucării inerte, personaje în miniatură; care deși în planul prezent nu manifestă vreo trăire, ele manifestă trăire în alt timp. Se poate reda aici o paralelă cu tabloul din filmul The Witches: o lume într-o altă lume.

Vorbim despre două lumi: o lume situată în perioada Babilonului și a Urukului și o alta situată la început de secol douăzeci, când omenirea încrucișează armele și pornește Primul Război Mondial. Aceste două lumi sunt oare dependente sau sunt interdependente; se influențează reciproc și există simultan sau nu?
Ia naștere teoria multiversului, iar întreaga poveste devine și mai interesantă.

Văzu aceste lumi, inclusiv lumea lui, ca pe niște mormane de electroni, îndepărtate în realitate, ca planetele între ele sau față de soare (…) Lumi înlănțuite, împletite, întrepătrunse. (…) Fiecare ignorând-o pe cealaltă. Lumi mișcându-se prin și în jurul nostru. Lumi care nu se percepeau una pe alta (…) Într-una dintre lumile acelea ce se întrepătrundeau naviga Corabia lui Ishtar.

Protagonistul vorbește cu zeii fără a fi deloc emotiv, fără avea fără a se teme. Cu acest inconștient curaj, John Kenton reușește să evolueze.
Kenton se dovedește capabil să învingă puterile zeilor. El poate străbate cele două dimensiuni, invocând zeii ca să intre înapoi în corabie.
În carte, protagonistul apare atât în planul secolului douăzeci, cât și în planul mitic. El se poate teleporta miraculos, stârnind uimire, fiind chiar comparat în prima apariție cu o zeitate. Trebuie să spun totuși că ceea ce se întâmplă în lumea mitologică, în planul fictiv are urmări în planul secolului douăzeci întrucât întru-un fel sau altul, Kenton se pare că dispare cu totul în Corabia Mitică, iar timpul acolo are o cu totul altă trecere: zilele acolo sunt câteva ore în lumea umană.

Asemenea lui Harap-Alb, Kenton trece prin anumite probe inițiatice, care au menirea de forma “viitorul împărat”: de la sclav la stăpân al corăbiei, de la un muritor banal la iubitul unui înalte preotese.

Vocea lui Nabu, Zeul Înțelepciunii!

Ascultându-l, nu se mai simți un singur om, ci trei: un Kenton care avea un scop unic, să-l urmărească pe preot până și în Iad, dacă astfel ar fi ajuns la Sharana (…)

“Casa lui Sin”, anunță vocea. (…) Aude sunetul tropăitului miliardelor de picioare, picioarele tuturor oamenilor ce urmează să se nască sub Lună. Și aude plânsul miliardelor de femei, plânsul tuturor femeilor ce urmează să se nască și să nască. Aude strigătul Necreației.

Și trece mai departe.

Corabia care schimba destine colorează până la urmă tragismul uman, întrucât noi, oamenii ne supunem întrutotul unei forțe primordiale pe care adesea nici noi nu o înțelegem. Pentru protagonist, toată lupta purtată a fost în zadar, timpul și-a sigilat intrarea, iar accesul către tărâmul mitologic îi este acum interzis.

Toată această poveste interesantă poate să fie exolorată pe Libris.

Lecturând cartea nu putem rămâne decât cu întrebarea: de ce lumea mitică s-a deschis tocmai pentru el? Să fie asta din cauza faptului că zeii se mai joacă încă cu noi?

Please follow and like us:

Clara

Fiecare materie din jur manifestă trăire, emoție, viață, iar eu am învățat să le respect simțirile. Ador să mă întorc în trecut, citind cărți despre el şi să descopăr lucruri noi, vizualizând viitorul trecutului. Splendidul este în noi, aşa cum se regăseşte peste tot, dar ochii ar trebui să îşi deschidă suflarea căci sunt orbi la strălucirea deplină a astrului.
행복은 이미 완성된 것이 아니라, 당신의 행동으로부터 오는 것이다.

Este posibil să îți placă și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *