Recenzii

Bazarul visurilor de Jojo Moyes – Recenzie

|Titlu: Bazarul visurilor

|Autor: Jojo Moyes

|Anul apariţiei: 2019

|Editura: Litera

|Număr de pagini: 432

|Disponibilă: aici!

Bazarul visurilor de Jojo Moyes – Recenzie

Autoarea Jojo Moyes a devenit celebră datorită seriei Înainte să te cunosc, însă eu sunt atipică de fel, motiv pentru care nu am citit-o încă. Urmează să mă bucur cât de curând de ea, desigur, dar încă nu i-a sosit momentul.

Pot zice că mi-am dorit să îmi fac o părere despre cărțile scrise de Jojo Moyes prin altceva decât ceea ce apreciază deja toată lumea. Așadar, după ce m-am îndrăgostit iremediabil de În căutarea unui destin (recenzia e aici), am trecut la Bazarul visurilor.

Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că, deși a apărut recent, romanul a fost scris cu aproape două decenii în urmă. Deci, pe lângă povestea de dragoste în care abia așteptam să mă pierd cu desăvârșire, m-a ros curiozitatea să descopăr cum scria romanciera noastră pe la începutul carierei.

Planul trecut se intersectează cu cel prezent în povestea unei familii – Fairley-Hulme. În anii ’60, tânărul Douglas, moștenitorul domeniului, se îndrăgostește de o fată considerată excentrică și răzvrătită la acea vreme, căsătorindu-se în ciuda dezaprobării vehemente a familiei. Ca o paranteză, trebuie să menționez că nici chiar părinții fetei nu îi erau fani și se bucurau nespus că în sfârșit cineva le-o ia de pe cap.

“- Bietul Forester, șopti Athene, întinsă pe grumazul calului. Voia și el să joace puțin pocher.

– Între timp, nu vreau să te mai văd în seara asta. Consideră-te norocoasă că vremea nu-mi permite să te arunc afară, domnișoară.

Tonul înghețat al doamnei Bloomberg o însoți pe Athene în timp ce se îndrepta cu calul spre ferestrele franceze.

– Nu vă faceți griji pentru mine, doamnă Bloomberg. Fata își întoarse capul cu un surâs lent, șarmant. Am fost gonită din case mult mai de soi decât aceasta.”

Relația e de scurtă durată, pentru că nestatornicia Athenei își spune și de această dată cuvântul – după 2 ani fuge cu un comis-voiajor. Totuși, repercusiuni există, și Suzanna, fiica acesteia, suferă și la 35 de ani de la întâmplare. Nu numai că femeia se chinuie să trăiască de la o zi la alta într-o căsnicie ce nu-i aduce nicio satisfacție, dar o frământă trecutul, precum și legăturile de familie, nereușind cu niciun chip să se accepte și să facă pace cu sine.

Protagonista noastră își găsește într-o oarecare măsură liniștea la Peacock Emporium, buticul ei de suflet ce va deveni Bazarul visurilor și, dacă preferi, chiar al viselor. Numeroși oameni minunați își fac apariția acolo, iar câțiva dintre ei nu se lasă până ce nu ajung să o cunoască pe adevărata Suzanna și să o facă să simtă lucruri nebănuite de ea până atunci.

“- Mie mi-e frică de ea. Nu cred că mă place. Nu de când am început să vând tricourile alea. Crede că-i fur clienții.

– De ce? Ce-a spus?

– Nu este vorba despre ce a spus, ci de cum se uită la ele când vine aici.

– Suzanna Peacock, ești patetică. Ești cu aproape zece ani mai în vârstă decât mine și…

– De fapt, cu nouă. Am treizeci și cinci. Doar treizeci și cinci de ani.

– Neil spuse că ai treizeci și cinci de aproape zece de ani.

Frica le făcuse isterice. Erau încrâncenate, cu ochii măriți, râzând zgomotos.”

M-am atașat enorm de Jessie, ajutorul Suzannei în magazin, și de buna ei dispoziție, în care m-am regăsit. Cu toate că a devenit mamă de tânără, Jessie se descurcă de minune cu rolul și se luptă să își continue studiile. Soarta a fost crudă și nedreaptă cu ea, ceea ce mi-a lăsat un gust amar, însă m-a făcut să realizez încă o dată că în viață nu primim întotdeauna ce merităm.

Alejandro, tânărul asistent de nașteri care se apropie de fetele noastre, e latino-americanul acela fermecător, blând și înțelegător la care visează cu ochii deschiși o mulțime de femei. Mă abțin să zic mai mult, pentru că risc să nu mă mai opresc din a-l lăuda. Întrebarea e ce necazuri se ascund în inima lui, de ce a lăsat Argentina în urmă și s-a refugiat tocmai în Anglia?

“- Dacă ar fi fost ca sora ta să-și dorească această profesie, ca ea să dorească să se mute pe alt continent… m-aș fi putut descurca. Dar tu… Nu e bine, Ale.

Și ce e bine? Ar fi vrut s-o întrebe. Nu e bine că am ales să-mi dedic viața aducerii pe lume a copiilor în condiții sigure? Nu e bine că vocația mea profesională este emoția, viața reală, viața adevărată, dragostea adevărată, când întreaga țară în care trăim se bazează pe secrete și apreciază falsitatea? Este corect ca, indiferent de ce alegi să crezi, a doua cea mai obișnuită procedură chirurgicală pe care o efectuează apreciatul meu tată se presupune să facă mai «frumoasă» una dintre părțile intime ale femeilor? Ca întotdeauna, nu spusese nimic. Alejandro închise ochii, apoi încercă să-și liniștească mama.”

Nici Vivi și Douglas, părinții Suzannei (da, ai citit bine și ceva mai sus, are 2 mame), nu o duc extraordinar deoarece amintirile îi macină și se tem că secretele vor ieși la iveală mai devreme sau mai târziu.

Parcă și prezența lui Rosemary în familie (care mie mi-a plăcut prin hotărâre și adesea m-a amuzat), mama lui Douglas și bunica celor 3 copii ai acestuia, e un reminder constant asupra trecutului și nu lasă apele să se liniștească. A fi în vârstă nu înseamnă pur și simplu că nu mai ai o părere bine definită și te aștepți ca toată lumea să facă exact ceea ce îți dorești tu…

Ce zici, o fi ușurat Jojo Moyes una din cărțile ei cu o intrigă simplă legată de nemulțumirea Suzannei că fratele ei mai mic va moșteni averea sau e mai mult la mijloc? Desigur, fiecare personaj se confruntă cu propriii demoni, așa cum ne-am obișnuit din lista cărților lui Jojo Moyes. Dar oare cât de întunecați sunt aceștia?

E un roman ce m-a fascinat, mi-a făcut pielea de găină și inclusiv mi-a smuls o lacrimă, iar eu rareori sunt într-atât de sentimentală. Iubirea e un sentiment complex, ce nu poate fi explicat și totodată ne determină să facem lucruri imposibil de crezut. Deși, în final, alegerile sunt cele care ne pecetluiesc destinul.

Nu căuta Jojo Moyes – Bazarul viselor pdf, pentru că nu vei găsi. Nu e vorba doar că e numele greșit, ci cărțile cu impact nu se citesc pe un ecran. Ele se cumpără în format fizic, se simt atunci când se răsfoiesc și se păstrează cu grijă în bibliotecă.

Prin urmare, îți recomand să iei acasă operele lui Jojo Moyes achiziționând cărțile online de pe site-ul Libris. Bazarul visurilor, de exemplu, e ideal pentru oricine speră că și cele mai încurcate povești pot fi descâlcite și fericirea ne va învălui pe toți la momentul potrivit.

Dana Mierluț

Eu sunt Dana și am 23 de ani în buletin, dar vreo 12 dacă ne luăm după minte, voce și înfățișare. Detalii!
Legat de partea profesională, sunt absolventă a Facultății de Științe Economice din Oradea și actuală masterandă. Numerele ar putea fi viața mea, însă, din fericire, cărțile nu le dau voie. Sunt o visătoare incurabilă în timpul liber, ca să nu mai spun zăpăcită și prietenoasă. Dacă nu sunt plecată la vreun proiect de voluntariat sau internship/curs, cel mai probabil mă găsiți cu o carte în mână. Îmi place și să scriu, fie că e vorba de recenzii, de povești sau de orice îmi trece prin minte.

Este posibil să îți placă și

1 Comment

  1. Imi place Jojo Moyes. Nu am citit decat 2 carti si sunt al treilea din Bestlerul ei ‘eu si totusi alta’..imi place ce exprima. O sa incerc si Bazarul viselor si poate o sa scriu si eu o recenzie pe blogul meu http://www.cufarulcuemotii.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *